miercuri, 28 martie 2012

Carte VS. Film - Jocurile Foamei

Adăugaţi o legendă

 În seara aceasta am fost să văd filmul Jocurile Foamei, care a fost realizat după seria de cărți a autoarei Suzanne Collins. Ce pot să spun, am fost plăcut surprinsă. Mă așteptam să fie ceva bun și a fost extraordinar! Nu m-a dezamăgit, actorii și-au intrat repede în roluri, iar efectele au fost realizate excepțional.
 Oricum, ca în orice situație, cartea a fost mai bună. Cartea cuprinde mai multe detalii și bineînțeles, un film de 2 ore nu poate să reproduca toate acestea. Un lucru este sigur, recomand celor care au citit cartea, dar și celor care nu, să meargă la această ecranizare a ei pentru că nu veți fi dezamăgiți. În sala de cinema erau oameni de toate vârstele. De la bătrâni până la copii, iar toți au ieșit cu zâmbetul pe buze din sală.
 Revenind la efectele speciale, nu au fost deloc mai prejos. Înaintea filmului mă tot întrebam cum vor reproduce o anumită scenă sau dacă o vor include în film sau nu. Într-adevăr unele nu au apărut, însă esențialul a contat, iar ceea ce mi-a plăcut la regizor, a fost faptul că acesta a respectat cartea! Mici modificări au avut loc, cum este normal, însă nu s-a abătut de la subiect, iar unele replici chiar le recunoșteam. A păstrat exact viziunea pe care o aveam și eu în minte.  
 Distribuția a fost excelentă, nu m-aș fi gândit la alte personaje. Au reușit să facă totul cât mai real și nici nu am observat cât de repede a trecut timpul. Totuși, îmi pare rău că personajul lui Gale nu a apărut mai mult în film, îmi plăcea de el, sincer, mai mult decât Peeta, iar actrița Jennifer Lawrence a interpretat-o perfect pe Katniss, rolul i-a venit că o mănușa.
 În concluzie Jocurile foamei a devenit un adevărat fenomen mondial și sunt sigură că se va bucura în continuare de și mai mult succes.    
 
 "Fie sorții întotdeauna de partea voastră!"


Precomanda Cele treisprezece motive de Jay Asher

Precomanda Adevar sau provocare de Sara Shepard

Leapsa cu recomandari

Am primit Leapsa de la Crisa (multumesc) si mi s-a parut interesanta. De obicei nu prea postez joculete pe un blog de carti insa aceasta are ca subiect lectura, deci sa vedem...


1. Ce carte ai recomanda unui dezamagit in dragoste si de ce?
I-as recomanda "Ultimul cantec" de Nicholas Sparks, pentru a ii arata ca nu totul este roz, insa se poate si mai bine, iar viata are incercari pentru fiecare dintre noi si trebuie sa invatam cum sa le facem fata.
2. Ce carte ai recomanda iubitului si de ce?
"Tot ce stiu barbatii despre femei" este o carticica cu 100 si ceva de pagini care sunt albe ca laptele, o ironie la adresa barbatului, care, asa cum "zice" si cartea, nu stie nimic despre femei, sau nu le intelege.
3. Ce carte ai recomanda celui mai bun prieten si de ce?
Nu este o carte anume care i-as recomanda-o, insa i-as da sa citeasca carti bune pe gustul lui/ei, care sa ii demonstreze ca il cunosc cu adevarat si sa ii faca o zi mai deosebita.
Depinde de personalitatea fiecaruia.
4. Ce carte ai recomanda unui copil de 10 ani si de ce?
"Diamantul din Drury Lane", este o carte pentru varsta lor.
 5. Ce carte ai recomanda unui mare aventurier/calator si de ce?
"Aventurile lui Sherlock Holmes"?
6. Ce carte ai recomanda unui dusman cunoscut si de ce?
"Jocurile foamei" de Suzanne Collins. In primul rand i-as face un mare favor dandu-i sa citeasca o asemenea carte, care este excelenta si sa vada ca nu ii doresc raul, dar in acelasi timp cartea i-ar trimite un mesaj subtil deoarece majoritatea intamplarilor au ca scop cum sa omori pe cineva in diferite moduri si cred ca acest lucrul l-ar cam speria un pic.  :)
 7. Ce carte ai recomanda unei persoane care nu iubeste lectura si de ce?
"Jurnalul unui pusti". Este ceva comic care te relaxeaza si este extrem de usor de citit. Posibil ca acest lucru sa il indemne spre lectura din ce in ce mai profunda.
 8. Ce carte ai recomanda unuia “cu nasul pe sus” si de ce?
Hmm...o carte ar fi indeajuns de buna pentru unul cu "nasul pe sus"? Mai intai ar trebui sa isi revizuiasca comportamentul, apoi i-as recomanda o carte.
9. Ce carte ai recomanda celui care apare primul in lista de bloguri si de ce?
Ceva de aventura sau dragoste, cartile acestea se citesc indiferent de varsta, sex etc.
10. Ce ai recomanda unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata si de ce?
Din moment ce le-a vazut pe toate in viata i-as recomanda o carte SF, pentru a descoperi o lume noua si necunoascuta privita dintr-o alta perspectiva, cu siguranta lucrul acela nu l-a vazut, deoarece nimeni nu vede in sufletul unei alte persoane.

luni, 26 martie 2012

Cartea saptamanii: Jocul minciunii de Sara Shepard

Saptamana aceasta cu reducerea de 50 % este cartea Jocului minciunii a Sarei Shepard. Avand in vedere faptul ca volumul 2 va aparea in curand, este o oportunitate buna reducerea aceasta pentru cei interesati de serie.

Recenzie Lupta, vol. 2 Jurnalele vampirilor de L.J. Smith

Adăugaţi o legendă

"Lupta" este volumul 2 al seriei Jurnalele Vampirilor, ce continuă povestea Elenei Gilbert şi celor doi fraţi vampiri Stefan şi Damon.
 În comparaţie cu volum anterior din serie, L.J.Smith captează atenţia cititorului introducând mai multe conflicte şi implicând mult mai multe personaje, totuşi nu îndeajuns. Ceea ce este interesant, este felul cum acestea se transformă într-o oarecare măsură faţă de cum le ştim din primul volum. Prietenii devin duşmani, iar duşmanii devin prieteni.
 Personal, nu am crezut că povestea ar putea deveni mai tensionată, având legătură şi cu numărul mic de pagini al cărţii, aceasta nu promitea mult la prima vedere. Însă totul se întâmplă foarte repede, încă de la prima pagină acţiunea este antrenantă, iar când ajungi la ultima pagină nici nu realizezi că s-a terminat.
 Povestea continuă din acelaşi punct de unde a rămas în primul volum. Elena va fi nevoită să colaboreze cu Damon pentru găsirea lui Stefan, cel din urmă fiind răpit. Însă orăşelul Fell's Church ascunde multe secrete periculoase, iar o putere misterioasă se joacă cu ei după bunul său plac.
 În plus, pentru fanii personajului Damon, aceasta ar putea fi cartea lor deoarece dispariţia lui Stefan implică obligatoriu prezenţa permanentă şi continuă a lui Damon pe durata desfăşurări acţiuni. Încă un element ce ne arată din start acest lucru, reprezintă coperta ce îl înfăţişează pe acesta. Mi-a plăcut personajul lui deoarece din duşman, aşa cum l-a catalogat Elena, acesta se schimbă o perioadă, având grijă de ea şi colaborând în căutarea propriului sau frate. Nu pot spune acelaşi lucru despre Caroline care va încerca să îl distrugă pe Stefan spunând tuturor adevărul despre el, aflat din jurnalul Elenei.
 În concluzie, cartea a fost cu o treaptă mai sus decât precedenta la capitolul mister, finalul fiind cireaşa de pe tort pentru ca fiecare dintre noi să-şi pună întrebarea : "Cum de s-a întâmplat aşa ceva?", şi să pună mâna pe continuare volumului.

Editura: Leda
Notă: 4/5

duminică, 25 martie 2012

Libertatea pentru femei: Vieti paralele de Ellen Meister

Cartea va aparea luni, 26 martie, impreuna cu revista Libertatea pentru femei.


Quinn Braverman duce o viată fericită alături de un sot iubitor, Lewis, si de fiul lor, Isaac. Însă Quinn  ascunde două secrete. Unul este adevăratul motiv pentru care l-a preferat pe Lewis în defavoarea lui Eugene, fostul ei prieten, faimos, nevrotic si nesigur pe sine. Celălalt este că a stiut întotdeauna că pentru ea este posibilă o viată paralelă, în care poate să treacă oricând.
Ani de-a rândul,Quinn a evitat tentatia de a arunca o privire în cealaltă parte, însă când rămâne însărcinată si află că viitorul copil ar putea suferi de o boală gravă, tentatia de a fugi de problemele coplesitoare devine prea puternică. În existenta paralelă, Quinn a rămas alături de Eugene, si, cel mai important, mama ei este încă în viată. Desi nici măcar nu îsi poate imagina să-si părăsească pentru totdeauna sotul si fiul, Quinn continuă să traverseze între cele două vieti, mânată si de dorinta de a afla motivul pentru care mama ei s-a sinucis imediat după căsătoria ei cu Lewis.
Curând însă Quinn este nevoită să hotărască ce îsi doreste, de fapt, cu adevărat – va avea curajul să înfrunte problemele din existenta pe care a cunoscut-o dintotdeauna sau va alege drumul spre necunoscut?
Ellen Meister este autoarea a trei romane elogiate de critici si de cititori, care s-au numărat pe lista de bestselleruri a New York Times.

Gazda de Stephenie Meyer - Trailer

Zilele acestea s-a lansat un trailer al filmului ce a fost adaptat dupa cartea autoarei Stephenie Meyer: Gazda, ce va aparea in 2013. Cum vi se pare?
Personal, cred ca acesta va avea un succes foarte mare, iar daca nu ati citit cartea, v-o recomand! Recenzia ei se afla AICI.

The Secret Circle 1x18 promo - Sacrifice

joi, 22 martie 2012

Adevar sau provocare de Sara Shepard


ADEVĂR SAU PROVOCARE, volumul 2 din seria Jocul minciunii de SARA SHEPARD
Cum ar fi dacă ai simţi că viaţa îţi este ameninţată?
Ce-ai face ca să te salvezi?
Ai fi în stare să te dai drept altcineva?
Niciodată nu spune niciodată!
Viaţa mea perfectă era o minciună.
Acum aş face orice ca să dezvălui adevărul.
Până nu demult, aveam tot ce-şi poate dori o fată: prieteni extraordinari, un iubit superdrăguţ, o familie iubitoare. Dar niciunul din ei nu ştie că am dispărut – că sunt moartă. Ca să rezolve misterul morţii mele, sora mea geamănă pierdută cu mult timp în urmă, Emma, se dă drept mine. Doarme în camera mea, poartă hainele mele şi-i numeşte pe părinţii mei Mama şi Tata.
Iar ucigaşul meu îi urmăreşte fiecare mişcare.
Îmi aduc aminte foarte puţine lucruri despre viaţa mea, numai câteva flash-uri, aşa că nu pot decât s-o urmăresc pe Emma, care încearcă să afle cum şi unde am dispărut.
Dar cu cât sapă mai adânc, cu atât mai mulţi suspecţi găseşte. Se pare că eu şi prietenele mele jucam o mulţime de jocuri – jocuri care distrugeau vieţile altora. Oricine ar fi putut dori să se răzbune… şi să ne vadă pe mine – şi acum şi pe Emma – moarte.
Cartea are 320 de pagini, formatul 13 x 20 cm, este cartonată fără supracopertă si costă 39,90 lei, preţ de listă. La precomandă beneficiaţi de reducerea de 25% si de transport gratuit.
Sunteţi provocaţi să nu rataţi al doilea volum din Jocul minciunii, noua serie fascinantă scrisă de autoarea bestsellerului Micuţele mincinoase.
Se anunţă răsturnări de situaţie spectaculoase!
SĂ CONTINUE JOCUL MICIUNII!
ADEVĂR SAU MINCIUNĂ? 
Pentru cele mai proaspete bârfe, noutăţi şi secrete, vizitaţi site-ul www. lyinggame.com

Cele treisprezece motive de Jay Asher


Prima dragoste a lui Clay Jensen îşi înregistrează ultimele cuvinte…
Clay Jensen se întoarce acasă de la şcoală şi găseşte pe verandă un pachet ciudat, adresat lui. Înăuntru descoperă mai multe casete înregistrate de Hannah Baker – colega lui de care era îndrăgostit –, care s-a sinucis cu două săptămâni în urmă.
Vocea lui Hannah îi dezvăluie că există treisprezece motive pentru care a decis să-şi pună capăt vieţii. Clay este unul dintre ele. Dacă va asculta casetele, va afla şi de ce.
Clay îşi petrece noaptea străbătând oraşul, cu Hannah pe post de ghid. Devine martor la durerea ei şi află adevărul despre el însuşi – un adevăr pe care nu şi-a dorit niciodată să îl înfrunte.
„Totul contează”, susţine Hannah şi explică apoi cum s-a înlănţuit totul, cum bulgărele de zăpadă a devenit din ce în ce mai mare, cum zvonurile împotriva cărora n-a reuşit să lupte s-au tot înmulţit până ce a simţit că nu mai poate face faţă.
Cele treisprezece motive este, cu siguranţă, un roman care te pune pe gânduri şi care te va face să-i priveşti cu mai multă atenţie pe cei din jur. Vei înţelege de ce cuvintele pot să doară mai mult decât crezi, dar şi – alese cu grijă – să aline.
Iar, în final,  când vei închide cartea – pe care o vei urî sau iubi, dar lectura ei nu te va lăsa indiferent – şi vei trage linie, vei descoperi, paradoxal, o minunată pledoarie pentru viaţă – treisprezece motive pentru care e frumoasă şi merită trăită.
Roman tradus până în prezent în 32 de limbi
  • Bestseller New York Times şi Publishers Weekly
  • Distins cu California Book Award
  • Inclus de YALSA (Young Adult Library Services Association) din SUA pe lista Celor Mai Bune Cărţi pentru Tineri
  • Finalist în competiţia Original Voices organizată de Borders
  • Selectat de Barnes & Noble în Top 10 al Celor Mai Bune Cărţi pentru Tineri
  • Nominalizat de International Reading Association la categoria Young Adults’ Choices
  • Nominalizat de Chicago Public Library la categoria Cele Mai Bune Cărţi
  • Nominalizat de Association of Booksellers for Children din SUA la categoria Cele Mai Bune Cărţi
  • Selectat de Chicago Public Library pe lista Celor Mai Bune Cărţi
  • Recomandat de editorii de la Kirkus Reviews
  • Recomandare Book Sense Pick
În curând, un film produs de Universal Studios, având-o în rolul principal pe Selena Gomez.
„Cele treisprezece motive este deopotrivă mister, elogiu şi sărbătoare. De douăzeci-treizeci de ori am închis cartea când o propoziţie, o imagine sau un dialog erau prea frumoase sau prea dureroase. Dar, cuprins de teamă şi curiozitate, mă întorceam mereu la această carte extraordinară. Şi ştiu că, în anii ce vor veni, mă voi întoarce adesea la ea.” – Sherman Alexie
„Din când în când, dai peste o carte pe care nu ţi-o poţi scoate din minte, una la care trebuie să te întorci în grabă dacă eşti nevoit să o laşi din mână din vreun motiv anume. Cele treisprezece motive este una dintre acele cărţi şi numărul unu pe lista mea de lecturi obligatorii.” – Ellen Hopkins
„Un strălucit roman de debut, care îi va face pe cititori să simtă remuşcări faţă de Hannah, vină faţă de Clay şi speranţă faţă de lecţia stăruitoare a romanului.” – Bookazine
„Pleacă de la o premisă foarte inteligentă, are o voce narativă puternică şi reuşeşte perfect să întreţină suspansul. N-o veţi putea lăsa din mână. Jay Asher este un excelent povestitor.” – Chris Crutcher
„Durerea lui Hannah este sfâşietoare prin concreteţea ei, iar cititorul este aruncat într-o lume în care totul se leagă într-o complexă, dar brutală ţesătură de evenimente, oameni şi locuri. Asher a creat un fascinant studiu de personaj şi pătrunde cu o privire sfredelitoare în sufletul unui om care ar face această alegere nefericită. Un debut strălucit şi fascinant al unui nou autor talentat.”– Kirkus Reviews
„Dacă anul acesta aveţi ocazia să citiţi doar o singură carte, aceea ar trebui să fie Cele treisprezece motive. Este tristă, minunată, sfâşietoare şi plină de speranţă în acelaşi timp…” –Teens Read Too
Cartea va avea 320 de pagini pe formatul 13 x 20 cm, va fi cartonată (fără supracopertă) şi va costa 39,90 lei, preţ de listă. La precomandă, veţi beneficia de reducerea de 25% şi de transportul gratuit.
JAY ASHER s-a născut în Arcadia, California, şi a crescut într-o familie care i-a încurajat toate talentele, de la cântatul la chitară la scris. A lucrat ca bibliotecar şi librar înainte de publicarea romanului său de debut, Cele treisprezece motive, care a ajuns pe lista de bestselleruri a publicaţiilor New York Times şi Publishers Weekly şi a fost tradus până în prezent în 32 de limbi.
Pentru mai multe informaţii despre carte şi autor, accesaţiwww.thirteenreasonswhy.com şi jayasher.blogspot.com 
______________
Din cate am aflat, aceasta carte este studiata si in scolile din Statele Unite datorita mesajelor transmise de aceasta si incarcaturii emotionale. Cred ca va fi o carte buna, ce merita si astept sa apara si la noi cat mai repede, sunt curioasa in privinta ei.

miercuri, 21 martie 2012

Recenzie Casa de sticla de Rachel Caine

Adăugaţi o legendă

Cartea mi-a fost oferita de Libraria online Libris. In plus, aceasta va pune acum la dispozitie o gama variata de carti in engleza.


"Bine ati venit in Morganville, Texas! Nu ramaneti pe afara dupa ce se lasa intunericul..."


Cartea a fost bunicica, usor de citit si cu ceva actiune, desi este doar primul volum din serie. Ma asteptam sa fie mai mult o introducere fara multa actiune, insa m-am inselat. Ei bine, aceasta lume creata de Rachel Caine este ceva mai diferita de ce am citit pana acum. In oraselul Morganville, oamenii practic nu au niciun drept, iar cei care conduc orasul sunt vampirii. Daca in celelalte carti de acest gen, aceste creaturi ale noptii erau bine ascunse de oameni, aici ei isi pun pur si simplu amprenta in partea aceasta a lumii si in viata locuitorilor.
Ce mi s-a parut interesant la carte a fost ca oamenii erau practic obligati sa doneze sange lunar, insa doar o mica parte se ducea in spitale, restul le ofera garantie ca vampirii sunt destul de bine hraniti, incat sa nu fie atacati noaptea pe strada.
Personajul principal din aceasta carte este Claire, o tanara ce a fost trimisa aici la universitatea din Morganville pentru cursuri. Insa, o data ce aceasta va da nas in nas cu realitatea ce o inconjoara, toate perceptiile ei asupra vietii se vor schimba, mai ales atunci cand va fi nevoita sa paraseasca campusul si sa locuiasca impreuna cu 3 prieteni in orasel.
La fel ca ea, nu toti studentii din campus stiu ce se intampla in Morganville, iar acestia nu sunt aparati de pericolele noptii. Totusi, Claire, va fi ajutata de colegii ei din casa, pentru a reusii sa supravietuiasca cu adevarat in oras, deoarece o data ce ai aflat prea multe secrete intunecate din acest loc, totul devine primejdios, iar sansele sa parasesti cu adevarat Morganville sunt infime.
Ce se va intampla cu ea si prietenii ei Shane, Michael si Eve, ramane de vazut, deoarece acestia isi fac din ce in ce mai multi dusmani cu colti, iar ei nu au pe cineva care sa le tina spatele.


Editura: Leda
Nota: 4/5  

Precomanda Evernight de Claudia Gray

luni, 19 martie 2012

Cartea saptamanii: Caderea de Liz Braswell

Saptamana aceasta la editura Leda, cartea saptamanii este Caderea de Liz Braswell cu o reducere de 50%.

sâmbătă, 17 martie 2012

Libertatea pentru femei: Alchimia dragostei

Cartea apare impreuna cu revista, luni, 19 martie.


Charlotte Arkendale știa totul despre bărbați. În definitiv, își construise o adevărată carieră de succes ajutând numeroase femei să se ferească de vânătorii de zestre. Cu toate acestea, nimic n-ar fi putut-o pregăti pentru Baxter St. Ives – un străin captivant, dar prea îndrăzneț, prea hotărât și prea periculos pentru ca Charlotte să-l accepte cu inima împăcată să-i administreze veniturile. Însă el pare să fie singura persoană care o poate ajuta să investigheze moartea violentă a uneia dintre clientele sale.
Cum însă și-ar fi putut da seama că Baxter, un talentat om de știință, avea să o transforme în subiectul unui experiment riscant pe tema alchimiei dorinței? Când sentimentele ce se nasc între cei doi eroi par să ajungă la împlinire, un pericolul neașteptat amenință să îi despartă – ori să-i unească pentru totdeauna în moarte.
Misterul și pasiunea se împletesc într-o narațiune alertă, plină de suspans, cu personaje care reușesc să evite șabloanele literaturii romanțioase.
Amanda Quick are în palmares numeroase premii literare, cărțile sale vânzându-se până în prezent în peste 35 de milioane de exemplare.

Revista Bravo: Clubul V

Toată lumea o face (sau nu?)
Mandy, Kai, Debbie şi Eva trebuie să obţină ceva înainte de absolvirea liceului: să câştige prestigioasa bursă Treemont, o adevărată foaie de drum pentru colegiul pe care şi-l va alege fiecare. Dar bursa are o cerinţă ciudată: „puritatea sufletului şi a trupului”.
Într-un efort de a-şi proclama „puritatea” în faţa întregii şcoli, Mandy înfiinţează Clubul Virginităţii.
Prietenele ei sunt de acord că un club social este o idee grozavă, dar să fie de acord şi cu păstrarea marii „V” până la absolvire pare să fie o cu totul altă problemă. Pentru că fiecare ascunde câte un secret. Ceva important!
Iar secretele lor le-ar putea costa mult mai mult decât o simplă bursă... 

Pret: 10,99 lei

O NOUĂ LUME A VAMPIRILOR NI SE DEZVĂLUIE!


EVERNIGHT, volumul 1 din seria omonimă de Claudia Gray BESTESELLER NEW YORK TIMES
În zorii primei zile de şcoală, Bianca încearcă să evadeze.
Traversează în goană pădurea, dar cineva este pe urmele ei…
Nevoită să-şi părăsească oraşul natal, Bianca urmează să studieze la Academia Evernight, o şcoală misterioasă, cu tradiţie de sute de ani, adăpostită într-o stranie clădire gotică. Elevii pe care îi întâlneşte aici sunt ciudat de perfecţi: atrăgători, deştepţi şi… primejdioşi! Din prima clipă, Bianca îşi dă seama că locul ei nu este aici.
Apoi îl întâlneşte pe frumosul Lucas, un singuratic la fel ca ea. Nici el nu este “genul Evernight” – încalcă regulile şi nu-i agreează pe snobi; o previne pe Bianca să aibă grijă de ea şi să se protejeze… chiar şi de persoana lui.
Între cei doi tineri se creează însă o legătură care, în ciuda tuturor opreliştilor, nu poate fi negată. Bianca va risca totul ca să fie cu Lucas, dar vechi secrete întunecate îi despart… făcând-o pe tânără să pună sub semnul întrebării toate principiile ei de până atunci.
“Odată ce am început să citesc Evernight, n-am mai putut-o lăsa din mână! De-abia aştept următoarea carte din serie!” – L.J. Smith, autoarea celebrei serii Jurnalele Vampirilor, bestsellerNew York Times
Claudia Gray (pe numele său adevărat Amy Vincent) este o autoare de romane de dragoste fantasy pentru tineri.
Înainte de a se dedica în întregime scrisului, a mai lucrat ca avocată, jurnalistă, disc jockey şi chiar chelneriţă (dar una foarte, foarte neîndemânatică, după cum declară ea însăşi). Îi plac foarte mult casele vechi, stilul vintage, filmele clasice şi istoria, toate acestea regăsindu-se în lumea pe care o construieşte în scrierile sale. De asemenea, citeşte foarte mult şi o pasionează muzica. Dar mai mult decât orice, îi place să scrie.
Este cunoscută pentru seria Evernight, devenită bestseller New York Times. A mai publicat romanul Fateful (2011) şi scurte povestiri în antologii (ImmortalVacations From Hell,Enthralled), alături de cunoscute scriitoare precum Cassandra Clare, Rachel Caine, Kelley Armstrong.
În prezent, locuieşte la Chicago.
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.claudiagray.com

vineri, 16 martie 2012

Interviu cu Veronica Roth

Veronica Roth: "Am vrut sa explorez natura umana si pervertirea ei"


Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:

Cum şi de ce ai început să scrii, a existat un anume factor declanşator?
Am început să scriu pentru că am decis că eram prea mare ca să imaginez poveşti în curtea din spatele casei. Apoi am descoperit că puteam crea acele lumi imaginare în scris. Cred că eram în clasa a cincea sau a şasea când am început. Încerc să-mi urmez curiozitatea. Asta am făcut cu Divergent ─ am fost curioasă în privinţa fobiilor şi cum pot fi tratate, şi faptul că am aflat despre asta m-a ajutat să imaginez procesul de iniţiere din facţiunea Neînfricarea. În prezent, mă interesează aurora boreală şi organizarea socială a furnicilor. Habar n-am cum şi-ar putea găsi locul aceste lucruri într-o carte, dar nu-mi fac probleme ─ pur şi simplu caut să aflu ce mă interesează, scriu despre lucrurile la care se întoarce mintea mea, şi apoi văd ce se întâmplă.

De unde te inspiri?
Dintr-o mulţime de locuri. Ascult muzică, citesc. Dar am descoperit că cea mai mare parte a ideilor pentru personaje şi poveste vine din surse mai ciudate ─ Divergent, de pildă, incorporează, printre altele, ceea ce învăţam la vremea respectivă la psihologie (în mare parte despre terapia cognitiv-comportamentală), ce studiam la orele de engleză (romanele despre ieşirea din adolescenţă) şi lucrurile cu care mă luptam spiritual în acea perioadă (încercând să fac ceea ce trebuie, nereuşind în mod constant, şi întrebându-mă care sunt implicaţiile spirituale ale acestui fapt). Uneori incorporez aceste surse ciudate în mod conştient, iar alteori ele îmi pătrund în minte fără să-mi dau seama, dar nu pot fi inspirată dacă nu absorb informaţii şi observaţii despre lumea din afara paginilor scrise.

Ai crezut dintotdeauna că menirea ta era să scrii literatură pentru tineri sau e vorba doar de povestea aceasta?
Am descoperit că cele mai multe dintre personajele care mă atrag au mai puţin de 18 ani. Există ceva fascinant la această vârstă ─ când eşti suficient de mare ca să iei singur decizii, dar nu suficient de experimentat ca să ştii ce să alegi. Fiecare luptă pare o chestiune de viaţă şi de moarte pentru că este perioada în care te formezi, în care devii ceea ce eşti. Aşadar, personajele, mai degrabă decât altceva, sunt cele care mă determină să scriu literatură pentru tineri. E posibil ca într-o zi asta să se schimbe, dar nu mă bazez pe acest fapt.

Ce te-a atras către distopie? Dacă distopia e „noul modă literară“, cum crezi că va evolua literatura pentru tineri?
Întotdeauna mi-a plăcut genul distopic. Prima mea întâlnire cu el a fost prin The Giver a lui Lois Lowry, o carte plină de forţă, apoi 1984 a lui George Orwell şi Minunata lume nouă a lui Huxley. Dar niciodată nu mi-am spus: vreau să scriu o carte distopică pentru tineri. Când scriam Divergent, nu ştiam că asta era. Eu doar aveam povestea asta în minte, lumea asta şi personajul ăsta, şi s-a întâmplat să ajungă pe piaţă la momentul potrivit. Nu pot să prevestesc cum va evolua literatura pentru tineri, dar prevăd mult mai mult SF, pe lângă distopii, şi sunt foarte încântată şi fericită pentru asta. Sper că aşa va continua!

Divergent poate fi interpretat în multe feluri: politic, filosofic şi spiritual. Când ai început să scrii, era un anume mesaj sau o temă pe care ai vrut s-o transmiţi?
Cred că e mult prea uşor să fii dur sau moralizator dacă vrei să comunici un mesaj într-o carte, aşa că nu o fac. Pentru mine, cel puţin, cărţile pe care le scriu reprezintă doar o explorare a lucrurilor la care mă gândesc, iar speranţa mea e că ele îi vor face pe oameni să se gândească la aceleaşi lucruri. Ceea ce am vrut să explorez în Divergent este natura umană şi felurile în care ne perverteşte cele mai bune intenţii, şi, pe de altă parte, cum în mijlocul haosului pot să apară oameni care fac bine. M-am întrebat ce înseamnă să fii moral, integru ─ mai precis, ce înseamnă să fii curajos ─ şi dacă asta e într-adevăr important. Iar dacă nu e, atunci ce e? Astea sunt întrebările mele. Sper că și cititorii au întrebările lor.

Tris e un personaj cu o voinţă foarte puternică.  A fost uşor sau greu de creat? Aveți ceva în comun?
Cu Tris, am păstrat un echilibru între a o înţelege ─ ca să pot scrie uşor din perspectiva ei ─ şi a nu o înţelege ─ pentru a fi motivată să aflu mai multe despre ea. Au existat momente în cursul poveştii când a făcut lucruri la care nu mă aşteptam şi nici nu voiam ca ea să le facă, şi acele momente au fost dificile. Uneori încercam să scriu povestea într-un mod diferit, dar era ca şi cum ea nu m-ar fi lăsat. Întotdeauna trebuia să mă întorc la ceea ce ar fi ales Tris,  fie că era o alegere bună sau una proastă.
Tris şi cu mine avem o mulţime de lucruri în comun. Amândouă ne simţim stângace în societate, suntem cam prea serioase pentru binele nostru, tindem să fim directe şi categorice, amândouă simţim nevoia copleşitoare de a ne înfrunta temerile. Ea e mai curajoasă decât mine, dar eu am ceva mai multă compasiune. Cred că mă ajută să înţeleg unele lucruri despre mine, dar în acelaşi timp este suficient de diferită pentru ca eu să consider că fiecare hotărâre pe care o ia e o nouă descoperire.

În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul te irită?
Există câteva personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc. Four, instructorul lui Tris, e unul dintre ele, pur şi simplu pentru că  eu simţeam că el a avut o viaţă personală dincolo de ceea ce vedea Tris, cu un trecut pe care ea a reuşit să îl descopere pe măsură ce acţiunea înainta. Chiar şi atunci când nu era în preajma lui Tris, simţeam că ştiu ce face, prin urmare era foarte real pentru mine. Dar în afară de Four, îmi plac adversarii. Eric, de pildă, este groaznic, şi asta îmi place grozav. La fel e şi cu Peter. Singurele personaje care mă irită sunt cele pe care le stăpânesc cu greu, aşa că m-am simţit frustrată în cazul lui Caleb, fratele lui Tris, şi al lui Will, amicul ei. Dar după ce m-am gândit mai bine la povestea lor, am ajuns să-i plac mult mai mult.

Drepturile de ecranizare ale primei cărţi au fost achiziţionate înainte să începi să scrii celelalte două volume ale trilogiei. Faptul că îţi vei vedea personajele prinzând viaţă pe ecran a schimbat firul poveştii? Ai început să scrii mai cinematic?
Ştii, cred că acesta este felul în care scriu eu în mod obişnuit. Cred că uneori ne imaginăm cum se desfăşoară acţiunea, împrejurimile ─ toate lucrurile la care oamenii se gândesc atunci când se face un film, şi pe urmă doar le aştern pe hârtie, aşa că de fapt nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Cred că ar fi fost diferit dacă distribuţia ar fi fost stabilită în timp ce eu scriam, pentru că atunci nu aş fi reuşit să separ actorii de personaje, dar acum totul e încă în imaginaţia mea. Nu cred că ar fi îngrozitor, dar aş prefera să păstrez cărţile aşa cum sunt, să nu devină încă ceea ce se întâmplă în lumea reală, ci doar ce se întâmplă în lumea mea imaginară.

Am fost foarte impresionată de Divergent, pentru că ai reuşit atât de multe într-o singură carte ─ şi laInsurgent miza este mai mare.  E mai greu să scrii o a doua carte?
Mulţumesc! Cu siguranţă, e mai greu să scriu a doua carte. Am scris prima carte fără să ştiu dacă aveam să las pe cineva să o citească, aşa că m-am simţit suficient de relaxată să mă pot amuza şi să nu mă grăbesc ca să fac greşeli imense. Cu a doua, mi-am impus singură anumite constrângeri, pentru că ştiam că va fi citită. Mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama cum să îndepărtez acele constrângeri şi să mă simt liberă să scriu ca înainte. Din fericire, se pare că mi-am regăsit acea libertate.

Perspectiva ta actuală de adult sau perspectiva de adolescent este cea care a dus la crearea facţiunilor? Cine crezi că s-ar potrivi mai uşor unor categorii în societatea noastră contemporană ─ adolescenţii sau adulţii?
Mai degrabă decât vârsta, alte aspecte ale identităţii mele se leagă de facţiuni. Sistemul facţiunilor reflectă convingerea mea despre natura umană ─ că putem transforma chiar şi ceva bine intenţionat precum virtutea într-un ideal sau un lucru malefic. Şi că virtutea ca scop în sine este inutilă pentru noi. Am petrecut o mare parte a adolescenţei încercând să fiu pe cât de „bună” era posibil, pentru a-mi dovedi valoarea oamenilor din jurul meu, mie însămi, lui Dumnezeu, tuturor. Doar acum îmi dau seama că nu sunt în stare să fiu cu adevărat „bună“ şi că motivele mele pentru a căuta să obţin virtutea sunt cele care necesită o rectificare, mai degrabă decât purtarea mea.  Într-un fel, Divergent este redarea în scris a acestei înţelegeri a mele ─ toată lumea în societatea lui Beatrice consideră că virtutea este scopul, soluţia finală. Eu cred că asta este puţin deformat. În adâncul inimii toţi iubim şi în acelaşi timp urâm categorisirile ─ ne place să avem un control deplin asupra propriilor identităţi, dar urâm să fim restricţionaţi ─ şi niciodată nu le-am iubit şi le-am urât mai mult decât atunci când eram adolescentă. Aşadar, deşi auzim o mulţime de lucruri despre găşti de liceu, eu cred că adulţii se clasifică între ei la fel de des, doar că în feluri mai subtile. Asta e o tendinţă periculoasă, care începe în adolescenţă.

Ce autori, cărţi sau idei te-au influenţat?
Oh, Doamne, multe! Cărţi: The Giver de Lois Lowry, Minunata lumea nouă a lui Aldous Huxley, 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, Dune de Frank Herbert, seria AnimorfiHarry Potter, orice de Flannery O’Connor (are un fel incredibil de a te face să urăşti un personaj şi pe urmă să-ţi dai seama că semeni cu el)… aş putea continua la nesfârşit.
Idei: Psihologie! Terapia de expunere, experimentele Milgram privind acordul de supunere în faţa unei autorităţi, tulburările de anxietate, fobiile, dinamica de grup. Credinţa îmi modelează felul în care văd lumea, aşadar în mod inevitabil îmi modelează scrisul, dar asta nu e ceva intenţionat. Conceptul de monomit (am învăţat despre el în clasa a şasea şi nu l-am uitat niciodată). Şi idei de scris: majoratul, influenţa personajelor. O să mă opresc aici.

Ce carte citeşti acum şi cum te-a influenţat ─ dacă a  făcut-o?
Tocmai am terminat  Imaginary Girls de Nova Ren Suma, pe care aş numi-o „contemporană cu o întorsătură paranormală” sau ceva în genul ăsta. Este despre o fată a cărei soră are un soi de magnetism foarte puternic în interiorul unui anume oraş, şi cum dragostea dintre ele distruge unele lucruri şi reface alte lucruri. A fost plăcut să citesc o carte cu adolescenţi care vorbeşte despre două surori în loc de romance. Este genul acela de carte care te face să îndrăgeşti un personaj şi apoi să urăşti acelaşi personaj  şi pe urmă să-l iubeşti din nou ─ asta dovedeşte că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci undeva la mijloc. Imaginary Girls mi-a dat mult de gândit, iar stilul a fost minunat, un lucru care îmi place întotdeauna.
Am mai citit recent The Near Witch de Victoria Schwab. O să încep The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Sunt la jumătate cu The Cloister Walk de Kathleen Norris. Şi abia aştept să citesc The Pledge de Kimberly Derting.

Copilăria ţi-a influenţat scrisul?
Când eram mică, mama mea îmi citea în fiecare seară, aşa că aş putea spune că de acolo a început dragostea mea pentru cărţi. Şi, dacă mă plângeam vreodată că eram plictisită, mama mea spunea: „plictiseala e interzisă“, aşa că bănuiesc că s-ar putea spune că regulile casei noastre cereau să fiu creativă. Dar a funcţionat, pentru că ieşeam afară în fiecare zi şi inventam lumile şi scenariile alea complicate, iar când am crescut prea mare ca să mă mai joc de-a imaginatul, am început să aştern totul pe hârtie. Bună treabă, mami!

Spune-mi câteva dintre cărţile tale preferate. Crezi că influenţa lor se regăseşte în Divergent?
Unele dintre cărţile mele preferate m-au influenţat în Divergent, altele nu. Gilead de Marilynne Robinson şiWise Blood de Flannery O’Connor, de exemplu, probabil că nu. Dar 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, The Giver de Lois Lowry? Absolut! M-au ajutat să-mi dau seama ce îmi place şi ce nu în science-fiction şi m-au făcut să înţeleg cât de departe pot merge cu povestea ─ Ender’s Game, de pildă, nu se fereşte niciodată de partea mai întunecată a naturii umane, şi eu am încercat să imit asta.

Ai locuit în Europa, cum te-a influenţat această experiență? (în toamna lui 2011 Veronica Roth a stat o vreme în Cluj-Napoca – n.r.)
Cred că a contat, deşi e puţin cam prea devreme ca să-mi dau bine seama ─ ştiu că pe mine personal m-a influențat în mai multe feluri, şi sunt sigură că îmi va afecta şi scrisul. Ceea ce am scris aici a fost mai profund şi mai sigur de sine, ceea ce e ciudat, căci eu mă simt atât de nesigură în această ţară. Poate că prezenţa mea în România m-a făcut să-mi dau seama că, deoarece sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg ─ limba română, limba maghiară, cum e să fii dintr-o ţară care încă nu şi-a revenit pe deplin dintr-un regim comunist cumplit ─ pot să fiu sigură de lucrurile pe care le înţeleg, care sunt poveştile şi personajele mele, şi… limba engleză.