Recenzie: Anna si sarutul frantuzesc de Stephanie Perkins

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online spre recenzie. Aici se poate gasi si o gama variata de carti in engleza.
___________________________

  Deși numele cărții poate să fie ușor interpretabil, ducând cu gândul la un clișeu, este exact opusul. Mi s-a părut adorabilă, și spre surprinderea mea, a punctat foarte bine stările ușor debusolante ale adolescenților. Experiențele prin care trece personajul, Anna, ne fac să o îndrăgim literalmente și să-i trăim viața pas cu pas. 

  Nu prezintă pasaje filosofice, nu prezintă nici o acțiune prea complicată, dar asta nu înseamnă că este o carte slabă. În ciuda banalității subiectului am îndrăgit cartea, am parcurs cu ușurință poveștirile Annei și am descoperit noi locuri din minunatul Paris, alături de istoria ce-l înconjoară. 

 Adolescenta este nevoită să se mute în Paris din Atlanta - de unde avea o viață obișnuită- pentru a își termina ultimul an de liceu, la școala americană. O nouă lume i se deschide în fața ochilor, iar dacă la început se simte pierdută, sfârșitul îi este presărat cu mici surprize. Este prezentată mâncarea pariziană, atracțiile turistice și comportamentul europenilor în general pus în paralel cu cel al americanilor, iar acest lucru m-a ținut captivă de poveste și nu mi-a dat șansa să mă plictisesc, pentru că am știut că învățam ceva nou de fiecare dată și astfel curiozitatea mea devenea și mai mare. Din punctul meu de vedere cartea poate să fie cu ușurință un ghid turistic. 

  Revoltată de mutarea în Paris, Anna nu face mari eforturi să se adapteze, însă o data ce a gustat din acest nou stil de viață, dorește să evolueze și să nu mai fie văzută drept o străină. De aici aventura ei începe, hoinărind pe străzile Parisului, împreună cu prietenii ei, va învăța să privească viața din mai multe puncte de vedere, va învăța ce este prietenia adevărată, va întâlni iubirea în orașul dragostei și se va maturiza. Școala Americană se va transforma ușor, ușor din închisoare în adevărata ei casă. 

  Anna este acel personaj complex care umple filele unei cărți și o face mai interesantă, fără ajutorul clișeelor sau a micilor artificii. Nu duce lipsă de drame, nu este nici un personaj copilăros și nici matur, este unul care prezintă toate stările la un loc. Evoluează de la începutul romanului până la sfârșit. Singură în Paris, îi aduce beneficii, scapă de prejudecăți, se îndrăgostește de prietenul care trebuia să îi fie doar prieten și vizitează Catedrala Nôtre Dame, Turnul Eiffel și nu în ultimul rând, toate cinematografele din oraș. De aceea este un personaj îndrăgit, bun de pus pe rană.

  “Anna și sărutul frantuzesc” are tot ce este nevoie pentru a fi un best-seller, iar cititorii vor fi uimiți de povestea din interiorul filelor și o vor aprecia pe Stephanie Perkins, pentru minunata acțiune ce se desfășoară în orașul iubirii. 

 

 Editura: Epica

 Notă: 4/5

  

Recenzie Sub aceeasi stea de John Green

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online spre recenzie. Aici se poate gasi si o gama variata de carti in engleza.
______________________

"Sub aceeași stea" abordează un subiect ce reprezintă, în zilele noastre, o mare problemă. Și anume cancerul. Nu trebuie să deți o anumită maturitate, pentru a înțelege cartea, sau să te afli într-o situație asemănătoare personajelor, pentru a reuși să te sensibilizeze. 

 Deși punctul culminant trece ca și neobservat, cartea nu este deloc una simplă. Aparent, povestea captivează cititorul prin simplele relatări ale lui Hazel, o eroină ce a fost lovită de această maladie. Sunt descrise lucrurile simple, cotidiene, care, pentru un om normal ar fi chiar banale, însă pentru cineva aflat în situația ei sunt foarte prețioase. Tocmai acest lucru m-a ținut prinsă de poveste. Este ceva ușor de citit, sensibil, care mi s-a părut că decurge normal. Viața reală este dură, iar cartea ajută să ne împăcăm cu această situație.

 Ce nu mi-a plăcut însă la poveste a fost că relația dintre Hazel și Augustus a apărut de nicăieri, totul petrecându-se foarte repede. Totuși mi-a plăcut că autorul a pus accent pe apariția lui Augustul în roman, având o descriere puternică ce m-a ajutat să îmi formez o idee despre el. 

 Însă personalitatea lui începuse să se modeleze după nevoile lui Hazel, iar acest lucru îmi dădea impresia că Augustus dispărea din peisaj prea devreme.  

 De asemenea, John Green a pus accent pe parcursul poveștii, pe ideea imortalității. Crezul lui fiind regăsit în majoritatea replicilor personajelor. Acesta fiind de idee că cel sau cea care părăsește lumea este nevoit să lase un lucru semnificativ în urmă, pentru ca ceilalți să aibă de ce se agăța după plecarea lui și pentru a se dovedi că nu a trăit degeaba pe acest pământ. Mi s-a părut interesant, ușor obsesiv și în cele din urmă m-a făcut să înțeleg. 

 În concluzie, "Sub aceeași stea" de John Green este o carte ce spune un adevăr, fără a se încerca să îl ascundă sub preș, realitatea fiind deseori foarte fasinanta, crudă și imprevizibilă. Poveștile personajelor ne ajută să înțelegem și să acceptăm mai bine această boală ca o parte din lumea noastră, iar pentru a o putea ataca, trebuie să o percepem drept un dușman, pe care îl cunoaștem mai întâi bine, iar apoi vom știi cum să-l doborâm.

 

 Hazel: “Totul este fragil și trecător , dragă cititorule, dar, cu acest leagăn, copiii vor cunoaște suișurile și coborâșurile vieții omenești cu blândețe și în siguranță și, de asemenea, s-ar putea să învețe și cea mai importantă lecție din lume: nu contează cât de tare îți iei avânt, nu contează cât de sus ajungi, tot nu poți să mergi până la capăt.” 

 

 Notă:4/5

 Editura: Trei

  

Recenzie Orasul de Sticla de Cassandra Clare

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online, spre recenzie. Aici se poate gasi si o gama variata de carti in engleza.
__________________

 “Orașulde Sticlă” s-a păstrat la aceleași standarde înalte, cu care, ne-a obișnuit autoarea, Cassandra Clare. Deși, a trecut o perioadă mare de timp, între volumul doi și trei, am reușit să întru foarte repede în atmosfera cărții, și, să rememorez toate cele petrecute până în acel moment. 

 În această carte, am perceput-o pe Clary drept o prințesă războinică. În mintea mea, cel puțin la început, am considerat-o nechibzuită. Ajunsesem să îmi pun nenumărate întrebări cu privință la personajul ei. Nu știam de ce autoarea voia să distrugă personajul și parcă, din ce în ce mai mult erau evidențiate încăpățânarea și comportamentul unui copil răsfățat. În loc să mă aștept în continuare la evoluția ei, Clary tot mai mult îmi displăcea. Ea-și dorea să meargă în Idris, își dorea să fie în centrul războiul, iar pentru mama ei, ar fi fost în stare de orice gest necugetat. Avea o încredere oarbă în ea și poate din acest motiv am considerat-o superficială. 

  Cel puțin, primele o sută de pagini am fost iritată la propriu de personaj, ca mai apoi, toată această nervozitate îndreptată asupra lui Clary să dispară ca prin farmec. Am simțit-o fiind din nou, ea însăși. Un personaj puternic. Iar cu cât, povestea avansa îi înțelegeam atitudinea.

 Cât despre Jace, pot spune, că, deși, a fost acolo, mi s-a părut teribil de absent. Pata aceea de culoare a cărții, care aducea amuzament cititorilor, dispăruse. Dar nu a trecut chiar neobservat, cu siguranță nu replicile lui, care demonstrează de fiecare dată că el deține controlul, chiar dacă. în ochii lui nu mai gaseai deloc sfidare ci doar durere.  

 Să nu uit nici de noul personaj al poveștii, Sebastian. Privirea sa ciudată, aspectul său plăcut ce-ți dă sentimentul de deja-vu, și aproprierea lui de Clary, aduce momente tensionate în liniștitul Idris. 

 Acțiunea ia amploare când ne așteptăm cel mai puțin. Aș putea-o asemăna valurilor mării, care vin puțin câte puțin din ce în ce mai mari, iar apoi când apele se liniștesc, apare o nouă viitură.  

 Nu știu ce mi-a plăcut mai mult la poveste, acțiunea care s-a petrecut în Idris, personajele noi care mi-au câștigat încrederea sau noul complot din lumea vânătorilor de umbre. Cert este, că, autoarea m-a uimit, iar în ultimul timp chiar m-a șocat în urma dezvăluirilor apărute în carte.  

 Demoni. Îngeri. Război. Legături de sânge. Dragoste. Secrete. Asta vă așteaptă în acest volum minunat care poate lua o întorsătură neașteptată și vă poate lua mințile la propriu.

 

 Editura: Leda

 Notă:5/5 

Recenzie E usor sa te iubesc de Tammara Webber

-->

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online, spre recenzie. In plus, se mai poate gasi si o gama variata de carti in engleza. “E usor sa te iubesc” poate sa fie comandata de aici.

__________________________

"E ușor să te iubesc" este o carte foarte specială, plăcută cititului și cunoscută drept o lectură "curgătoare". Mi-a plăcut foarte mult povestea, Tammara, mi-a adus zâmbetul pe buze uneori, chiar dacă am intuit de câteva ori acțiunea ce urma să aibă loc, mai pe scurt fiind puțin previzibilă. 

 Însă, cartea aceasta nu a fost un "scenariu" așa cum se întâmplă de multe ori în cărțile pentru adolescenți, ea a avut multe pasaje profunde ce reflectau asupra vieții și care mi-au dat de gândit. A avut tema violului, a adevărului, a dragostei, toate îmbinate într-o poveste uimitoare. Cu siguranță felul de a scrie a autoarei a ajutat mult și m-a făcut să termin de citit cartea într-o singură zi, de mult ne mai întâmplându-se acest lucru.  

   Mi-a plăcut că s-a pus accentul de prietenie și încredere, nu întotdeauna o poveste cutremurătoare așa ca a lui Jacqueline poate fi crezută și rareori este chiar susținută. Mi-a plăcut și felul în care autoare a introdus personajul masculin, sub aspectul unui salvator ce era la locul potrivit în momentul potrivit. 

 De asemenea romanul nu s-a bazat doar pe acest aspect, a avut mai multe puncte cheie, trecutul lui Lucas, pasiunea și viitorul personajului feminin Jacqueline și multe pasaje în care se regăseau mărturisiri ale tinerilor ce au fost victime ale abuzului cel puțin o dată în viață.

 Vreau să punctez și relația dintre Lucas și Jackie, mi s-a părut atât de naturală, a venit de la sine, nimic nu a fost forțat și chiar îmi era drag să-i văd împreună. El a fost întotdeauna lângă ea, chiar dacă ea nu a știut asta și prin diferite mesaje subtile a îndrumat-o și învățat-o să facă față situației și să fie mai puternică. 

  În concluzie, Tammara Webber se face auzită prin personajele sale, ca și cum ar implora să înțelegem cu adevărat mesajul cărții, și anume: adevărul trebuie să fie scos la lumină și să nu fie lăsat ascuns în trecutul nimănui, știind că trebuie să tai răul de la rădăcină, astfel ai putea avea pe conștiință următoarea victimă a agresorului tău. 

 

 Editura: Epica

 Notă: 5/5    

 

Recenzie Spulbera-ma de Tahereh Mafi

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online, spre recenzie. In plus, se mai poate gasi si o gama variata de carti in limba engleza. "Spulbera-ma" poate sa fie comandata de aici.
_______________________

"Spulberă-mă" are un mesaj puternic emoțional ce reușește să-ți capteze atenția. Nu am mai citit de mult timp o carte cu o asemenea plăcere. Paginile zburau, iar eu mă identificam și mai mult cu povestea creată de Tahereh Mafi.
 Cartea are ceva aparte, are un personaj fascinant, puternic și pus în evidență foarte bine de către autoare. Povestea are o tentă sensibilă, dar în același timp descoperim un joc periculos ce-și schimbă regulile o dată cu mișcările personajelor noastre.
 Ideea cărții este unică, faptul că atingerea lui Julliette este mortală, iar viața ei s-a bazat doar pe respingere și izolare ne face să ne gândim la un personaj cu dizabilități, marcat profund, fără personalitate ce nu se poate adapta în lumea reală, în schimb ea este perfect normală.
 Toată durerea pe care a acumulat-o de-a lungul anilor a făcut-o să iubească cu pasiune, să profite de fiecare mângâiere și îmbrățișare. Gândurile ei sunt curate, exprimarea sa are o naturalețe aparte însă atunci când meditează asupra unui aspect important, mintea sa se chinuie să accepte realitatea, astfel în același timp fiind o nebunie totală în capul ei.
 Mi s-a părut fascinant personajul Warner și obsesia sa pentru Juliett. Într-o anumită măsură am prins drag de el, chiar dacă acesta este personajul negativ. Într-o clipă era tandru și interesat de bunăstarea ei, că mai apoi să o supună testelor lui maniace și să o facă să sufere.
 Încrederea nu este un punct cheie al romanului, deseori având impresia că personajele nu sunt ceea ce par, Adam fiind unul dintre ele. Mi s-a părut a fi un personaj cameleonic, indecis, dar în același timp destul de hotărât. Deși avem multe detalii despre el în carte, făcându-ne să știm într-un fel totul despre el și să îl îndrăgim, tot am impresia că a rămas ceva nespus și ascunde un mare secret.
 Cuplul format dintre Julliette și Adam va trebui să pornească în aventura vieții lor și să lupte împotriva celor ce au distrus orașul. Acum, o dată evadați, nimic nu mai pare a sta în calea lor, însă vestea șocantă că Julliette s-ar putea să nu fie singura ființă umană ce posedă un "dar" special care are menirea de a îi rănii pe cei din jurul ei, dă toate planurile peste cap.  

 Din punctul meu de vedere, “Spulbera-ma” este genul de carte pe care ori o iubești, ori o urăști.

 Editura: Leda
 Notă: 5/5

Recenzie Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) de Sarah Mlynowski

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online, spre recenzie. In plus, se mai poate gasi si o gama variata de carti in limba engleza. "Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit)" poate sa fie comandata de aici.
___________________________

"Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)" este o carte clișeu, care la prima vedere îți ascunde mesajele prețioase pe care a încercat să ni le transmită autoarea. Viața unei adolescente este pusă în prim-plan, gândurile, comportamentul și faptele sale sunt simple inconștiențe de moment, dar în același timp pe parcursul poveștii personajul principal, April, se confruntă cu situații mature și reușește să le facă față. 

Deși la început, am crezut că este o lectură ușoară, adolescentină, autoarea ne-a oferit sfaturi serioase presărate prin năzbâtiile lui April. Cartea trebuie citită printre rânduri pentru a ne da seama de maturitatea pe care personajul nostru o are, deși ea nu conștientizează acest fapt. Mi-a plăcut cum și-a asumat toate greșelile, chiar dacă printr-un mod copilăresc și superficial. 

 April evoluează în volumul acesta. Legată de părinți timp de 16 ani, a fost ca și cum viața ei a stat în loc, ocupându-și timpul de chestii specifice adolescenților, trăind fără griji, înconjurată de bârfele țesute în grupul prietenilor ei și mici chicoteli la colțul străzii. Totul se schimbă când părinții ei sunt hotărâți să se mute din oraș, iar ea nu este încă pregătită să-i dea drumul vieții pe care a avut-o, așa că datorită a câtorva minciuni evită mutarea părinților ei și decide să trăiască o perioadă alături de o prietenă. 

 De aici începe jocul fetelor, fără griji, responsabilități și cu o libertatea de care credeau că nu vor mai avea parte. April va trece prin momente amuzante, dar asta nu înseamnă că drama nu își va face loc în viața ei.

Mi-au plăcut momentele când a fost conștientă în ceea ce privește riscurile pe care ar trebui să și le asume, aceasta s-a maturizat treptat și a oferit cititorilor sfaturi prin comportamentul ei. 

 Autoarea a făcut acest personaj cameleonic, deoarece în unele momente April era genul de fată neinteresată de cei din jur și de consecințe, iar imediat acționa matur și cu multă seriozitate. Uneori aveam impresia că ea avea personalități duplicitare, am simțit mai mult ca oricând gândurile autoarei, ele interveneau mereu când April era cât pe ce să facă o prostie, trimițând-o înapoi pe drumul cel bun. Aș putea spune că autoarea nu a fost pe aceeași lungime de undă cu personajul, dar totuși la creat reprezentând ceea ce ea nu ar fi niciodată și încercând să-i dea personajului o lecție și să îl pună la punct în fața cititorilor. 

 Cert este că procesul de maturizare este cheia cărții și reprezintă ceva esențial pentru personajul nostru.

 

 Editura: Epica

 Notă: 3.5/5 

Recenzie Joc dublu de Lisa Scottoline

Adăugaţi o legendă

"Joc dublu", este un thriller bun cu o acțiune alertă. Astfel, de la început Lisa Scottline ne demonstrează că legăturile de sânge nu protejează întotdeauna o persoană din calea răului. Povestea a două gemene ce luptă pentru supremație, prin mijloace proprii, ce reușesc să-și fure identitatea una alteia, fiecare având un cu totul alt scop.

 Două gemene identice. Două personalități diferite. Două vieți schimbate. Prin aceste lucruri autoarea mi-a captat interesul și m-a făcut să citesc cu multă curiozitate cartea.

 Fuga continuă a personajelor pentru aflarea adevărului este presărată cu mult suspans. Alice va încerca să-și ucidă propria soră și să-i fure identitatea, Bennie fiind o avocată de mare success. Nimeni nu va sta în calea ei, iar dacă cineva va păși fie cât de puțin pe teritoriul ei, incurcandu-i planurile, va fi hotărâtă să îl ucidă. Din acest punct Alice îi va destrăma viața lui Bennie cu fiecare secundă în care o înlocuiește.

 Mi-au plăcut personalitățile celor două gemene, una fiind o criminală în serie la propriu, trăind în întuneric și în mizerie, iar cealaltă având o viață perfectă, o carieră și prieteni. Autoarea ne-a lăsat să descoperim mai mult din firea umană, ne-a demonstrat că răul poate converti și cel mai pur suflet, deoarece el se află acolo, chiar dacă nu-și face simțită prezența, trebuie doar un impuls, o scânteie, pentru a îl trezi la viață.

  Nu au lipsit nici clipele amuzante din carte, erau plăcute scenele, relaxante, ușoare, fără a fi încărcate cu elemente dramatice, iar acest lucru a adus un suflu de aer proaspăt. 

  Umorul sumbru al autoarei și-a făcut prezența prin intermediul lui Alice. Acest personaj malefic cu un suflet întunecat cu gesturi mecanice și bine calculate. Chiar dacă avea toate motivele să zâmbească, și să lase gardă jos, ea era întotdeauna pe poziții, decisă să înlăture fie și cel mai mic obstacol din calea ei. M-a deranjat la un moment dat cruzimea acesteia și tot așteptam momentul să fie demascată, însă acest lucru nu s-a produs așa ușor. 

 În schimb Bennie, deși toată viața ei a fost elegantă, a zâmbit și a fost o fire dreaptă, ea se va schimba pe parcurs după ce a fost pusă în pericol de sora ei geamănă, iar căutarea adevărului îi va dovedi că gândurile întunecate sunt o genă a familiei și este în stare și ea de tot ce e mai rău pentru a își recupera viața înapoi. 

 Cartea curpinde toate etapele vieții, ni se prezintă crudul adevăr ce stă în spatele unui zâmbet sincer și frumos. Autoarea a combinat foarte bine elementele, stilul său a fost ușor și m-am acomodat foarte repede cu el, totuși speram la un alt final, în care societatea să redevină dreaptă, dar realitatea nu este nici bună, nici frumoasă. Un om rău poate avea parte de o viață bună, iar un om bun poate trăi în cele mai negre coșmaruri.

 

 Editura: All

 Notă: 4/5 

Recenzie Fata de hartie de Guillaume Musso

"Fata de hârtie" este o carte romantică, care îmbină realitatea cu ficțiunea, dar în același timp face o paralelă între cele două. 

 Mi-a plăcut cum autorul a reușit să pună în evidență defectele omenirii, abuzurile pe care societatea le face și măștile de perfecțiune ale oamenilor care devin într-un anumit moment instabile și lasă crudul adevăr să iasă afară.

 Asta încearcă Guillaume Musso să ne arate în cartea sa, cu ajutorul personajului Tom, un tânăr scriitor ce-și pierde imaginația, descoperim scările sociale ale lumii, diferența între viața unuia ce trăiește în mizerie și viața altuia care deși are tot ce-și poate dori, sufletul său este mizerabil. 

 Cine ar fi crezut că un personaj dintr-o carte poate prinde viață și poate interacționa în lumea reală? Acțiunea se învârte chiar în jurul acestui personaj misterios, ce a evadat din cărțile scriitorului Tom și își face simțită prezența în viața lui. Iar Tom are nevoie de acest lucru, are nevoie să creadă în incredibil pentru a nu se afunda și mai mult în întuneric. 

 

Billie este o tânără femeie foarte reală pentru un personaj dintr-o carte, la această concluzie ajunge Tom împreună cu cei doi prieteni ai lui, Carole și Milo, iar pentru ca ea să trăiască, scriitorul nostru trebuie să-și regăsească imaginația și să-și continue povestea din cărți, mai precis universul lui Billie.

 Mi-a plăcut mult personajul ei și mi-a dat multe semne de întrebare, pe care le-am rezolvat abia la sfârșitul cărții. Povestea între Tom și Billie s-a transformat și în ceva frumos, o iubire imposibilă, frumoasă, tulburătoare. Finalul este cel care a adus această carte pe culmile succesului, răsturnările de situație sunt inimaginabile și nimic nu e ceea ce pare. Știm doar un lucru, ficțiunea a fost întotdeauna ficțiune, iar realitate a reușit să scoată la suprafață și un strop de perfecțiune.

 

 Cartea are tot ce trebuie pentru a prinde cititorii în filele ei, realitatea pe care o descrie Guillaume nu reprezintă doar tragedia ce se transformă în durere. Durerea este esențială pentru a pune lucrurile în mișcare și pentru a evolua. Imaginația lui Tom a însemnat ceva pentru toată lumea, a pornit de la un fapt real, l-a făcut să reușească să se ajute pe el, dar și pe cititorii lui care evadau în cărțile sale. 

 

 Notă: 4.5/5

 Editura: All

  

Recenzie Verde de Smarald de Kerstin Gier

Adăugaţi o legendă

Cartea mi-a fost oferita de Libraria Online Libris, unde se pote gasi si o mare varietate de carti in limba engleza.

"Verde de Smarald" este ultimul volum din triologia “Culorile dragostei” și închide cu succes povestea celor doi călători în timp Gwendolyn și Gideon. 

 Această carte a fost plină de acțiune, ni s-au dezvăluit misterele care învăluiau seria încă de la bun început, și am aflat mai multe despre istoria acestor călătorii în timp. 

 Nu-mi puteam imagina un altfel de sfârșit, autoarea ne-a oferit pe lângă acțiune antrenantă, o poveste de iubire mult mai complexă între Gideon și Gwendolyn. În plus, am avut parte de multe călătorii în timp, multe evenimente, multe enigme rezolvate și multe detalii istorice care ne-au ajutat să ne formăm idei despre anumite epoci în care au aterizat cele două personaje principale.

 Nici nu știu de unde aș putea să încep, dacă în cele două volume anterioare am avut parte de acțiune, amuzament, dragoste și gelozie, în acest ultim volum, povestea a explodat la propriu și ne-a lăsat în suspans până la ultima filă a cărții. 

 Sunt scoase la iveală toate secretele Contelui de Saint Germain, astfel încât la final avem realmente un șoc, iar pe lângă asta ne sunt dezvăluite treptat legăturile dintre personajele cărții și secretul Rubinului care va fii unul zguduitor. 

 Încrederea se va pierde treptat, iar Gwendolyn, va trebui să aleagă în cine să aibă încredere și să facă față pericolului constant care o pândește din umbră. 

 De asemenea, vom descoperi și o altă față a lui Gideon și vom vedea sacrificiile făcute de el pentru a o ține pe Gwendolyn în viață. În plus, Lucy și Paul își vor face apariția mai mult în povestea, dar și cu motivul care i-a dus la furarea cronografului. 

 Personajul care a reușit să îndulcească atmosfera în momentele critice, a fost desigur Xemerius, de care am avut parte mai mult în cartea a treia. Chiar și în situatile disperate el reușea să scoată două, trei perle făcând cititorul să zâmbească în momentele rele.

 Seria este una care reușește să captiveze orice cititor, cuprinzând istorie îmbinată cu supranatural, alături de o poveste de dragoste. Personajele au fost foarte reale,complexe, mi-au dat acest sentiment încă de la început, având părți bune și rele pe care le-am îndrăgit până în ultima clipă. Mi-aș fi dorit să fie continuată povestea cu încă câteva volume pentru a mai reuși să mă bucur de lumea creata de Kerstin Gier, din care nu-mi doream să ies.

 

 Editura: Litera 

 Notă: 5/5 

Recenzie Albastru de Safir de Kerstin Gier

Cartea mi-a fost oferită de Librăria Online Libris, ce va pune acum la dispoziție o gamă varia de cărți în engleză.

 Din moment ce mi-a plăcut prima carte, “Rosu de rubin”, am vrut să continui să citesc despre aventurile celor două personaje principale și să văd cum va evolua povestea lor. Așa am ajuns să țin în mână “Albastru de Safir”, care s-a dovedit mult mai bună decât primul volum, acțiunea lund amploare. 

 Kerstin este o autoare minunată, cărțile ei pot fi citite de oricare dintre noi, pentru că ea reușește într-un mod impresionant să îmbine istoria lumii cu viața contemporană și lucruri supranaturale.

 Nu pot să spun că au apărut mari schimbări în acest volum. Relația dintre Gwendolyn și Gideon rămâne la fel de imprevizibilă ca în primul, Charlotte verișoara ei, își păstrează același temperament enervant, Leslie devine mult mai interesată să descopere misterele trecutului pentru a da o mână de ajutor, iar la final vă voi face cunoștință cu Xemerius, un gargui care va sta alături de Gwen și va aduce o notă de amuzament cărții. 

Însă cu toate acestea am simțit povestea mai dinamică, mult mai profundă și mai bună decât primul volum, pentru că am fost obijnuiti cu stilul autoarei și cu siguranță relația Gwen-Gideon și călătoriile pe care le-au avut ei în trecut, întâlnind personaje istorice, au fost mult mai complexe și de lungă durată. 

 Un fapt care nu îi aduce atât de multe puncte cărți, dar nici nu o trage în jos, a fost acela că suntem ușor derutați datorită călătoriilor în timp și este o întreagă poveste ce stă la baza istoriei, iar cititori vor fi confuzi, chiar dacă vor încerca să înțeleagă nu vor reuși sau poate doar parțial. 

 Oricum revenind la acțiunea propiu-zisă, vom descoperi multe surprize plăcute, dar și mai puțin plăcute care ne vor face să stăm lipiți de filele cărți și să citim cu și mai multă plăcere, pentru că nu vom duce lipsă de amuzament și asta va îndulci lucrurile.

 În concluzie, “Albastru de Safir” este o carte bună, pentru toate gusturile, care își va găsi aprecierea în inimile multor cititori, iar finalul, desigur, va fi unul complet neașteptat ce va aduce multe controverse, păreri pro sau contra legate de un anumit personaj. Să nu uităm niciodată ce mistere ne poate aduce trecutul, dar de data această împreună cu viitorul.   

 

 Editura: Litera

 Notă: 5/5

Recenzie Sacrificiul de Anna Carey

 "Sacrificiul", volum doi din Eve, a fost așteptat de toți. Recunosc, îmi doream mult să pun mâna pe carte și să o citesc, datorită acțiunii din primul volum care m-a prins total și m-a lăsat cu un gust amar atunci când l-am terminat. Știu foarte bine că îmi va fi foarte dor de Eve, fata sau mai bine zis femeia, în care s-a transformat peste noapte în această carte, iar apariția volumului trei se va lăsa cu greu așteptată. 

 Din punctul meu de vedere, punctul culminant s-a aflat în primul sfert al cărții, ceea ce nu am mai întâlnit până acum și este destul de dificil de explicat o acțiune fără a strica și a da din casă surprizele pregătite pentru noi de Anna Carey. 

 Diferența dintre Eve de acum și cea din primul volum este foarte mare. De data asta întâlnim o femeie care este stăpână pe forțele proprii și gata de a se sacrifica oricând pentru cei din jurul ei. Nu mai recunoaștem deloc fata naivă care a evadat din școală, iar întâmplările prin care a trecut a maturizat-o complet. Însă, uneori am simțit că această dezvoltare a ei a fost puțin forțată, pentru că s-a adaptat extraordinar de bine, la noul ei statut.

 Mi-a plăcut faptul că Anna Carey a evidențiat câteva personaje apărute în primul volum ce nu le-a fost acordată o prea mare atenție atunci, punând mai mult accentul pe povestea lor și prezentându-le situația actuală, printre ele numărându-se: Pip și Ruby, cele mai bune prietene ale eroinei noastre ce a fost nevoită să le abandoneze în trecut când a evadat.

 Nici cuplul Eve-Caleb nu a fost uitat, însă situația lor va fi critică datorită împrejurimi care îi vor obliga să se sacrifice unul pe celălalt și să fie afectați și persoanele din jurul lor.  

 Iar pentru cei care vroiau să afle mai multe lucruri despre Rege și Orașul de Nisip, ei bine aceasta ar trebui să fie cartea lor pentru că majoritatea acțiunii se va desfășura în acest loc, Regele fiind un personaj influent pentru acțiunea petrecută în roman.

 Eve este cu siguranță un personaj de care își va aminti foarte multă lume după terminarea seriei,  o eroină puternică, sensibilă, curajoasă ce va stârni intrigi și le va face față foarte bine.

 

 “-Genevieve, a spus el pe un ton ferm. E timpul.”

 

 Editura: Leda

 Notă: 5/5

Recenzie Noua si scurta viata a lui Bree Tanner de Stephenie Meyer

Cu toții știm finalul tragic și inevitabil al acestui personaj, care ne-a atras atenția încă din cartea/filmul Eclipsa, însă nimeni nu a știut cum a trăit el înainte să îl vedem în luptă pentru uciderea Bellei. 

 A fost o experiență complet nouă pentru fanii seriei Amurg. Datorită personajului Bree, noi am văzut prin ochii ei viața adevăratului vampir nou-născut și lupta ce se dă în fiecare. Situația este critică la început pentru fiecare dintre ei, având două variante clare încă de la început: "mori" sau "ucide". 

 Desigur, știm că tentația pentru sânge este foarte mare la vampirii nou-născuți, indiferent de autocontrolul fiecăruia, știm cât de letali sunt ei în lupte, știm cât de necruțători pot fi. Noi am privit toate aceste lucruri din perspectiva unui vânător. 

Deși, uneori ne-am gândit că am putea urâ acest personaj, datorită faptului că dă dovata de cruzime, privește cu detașare o crimă și contribuie la ea, de fapt, avem oarecare sentimente de milă, pentru că instinctele ei sunt chiar obijnuite și mult mai blânde decât a celorlalți. Se limitează la strictul necesar și încearcă pe cât posibil să rămână în umbră pentru a nu fi omorâtă. Aceste lucuri se întâmplă deseori când ești laolaltă cu o gașcă de 22 de vampiri nou-născuți, sălbatici care se omoară între ei zilnic. 

 În carte ni se dezvăluie și modul în care Riley și Victoria conduceau acest grup, cum îi lăsa neștiutori în umbră și le spunea mult prea puține pentru a supraviețui ca vampir. De aceea erau nevoiți să caute în continuare oameni pentru a îi transforma, când numărul grupului se micșora datorită instabilității emoționale ce ducea la pierderea zilnică a câtorva dintre ei. 

Poate unii dintre voi au simțit repulsie față de această gașcă de vampiri transformați, ce a atacat clanul Cullen, însă necitind această poveste din perspectiva lui Bree, nu ne-am dat seama că de fapt ei au fost doar niște marionete, crescuți cu prea multe minciuni și nepăsare, îndreptându-se spre moarte. 

 Deși mi-am propus de la început să nu mă atașez de Bree, nu am reușit și mi-aș fi dorit să aibă o altă soartă acest vampir ce a fost cu totul special. 

 

“Încet, ca un om, am întins cu prudență degetele spre lumină. În aceeași secundă, razele se răsfrânseră brusc din palma mea, făcând peștera atât de luminoasă, încât ziua de afară ar fi părut noapte prin comparație. Nu erau chiar reflexii, pentru că lumina era distorsionată și colorată, mai mult că niște cristale. Mi-am băgat toată mâna în raza de soare, și peștera s-a luminat și mai tare.“  

 Editura: Rao

 Notă: 4/5 

Recenzie Rosu de rubin de Kerstin Gier

Cartea mi-a fost oferită spre recenzie de Librăria Online Libris. În plus aceasta vă pune acum la dispoziție și o gamă variată de cărți in engleză.

 

 Călătoriile în timp mi s-au părut intotdeauna interesante, la fel și cărțile în care acest subiect a fost abordat. "Roșu de rubin" este una dintre ele și a îmbinat perfect povestea de dragoste, intriga, sarcasmul și aventura. Este genul de carte în care acțiunea este complexă, iar personajele sunt de un anumit tipar, cu personalități diferite. Am citit cu plăcere cartea, asta datorită și faptului că m-am acomodat imediat cu personajele și acțiunea.

 Încă un lucru foarte bun la carte este că autoarea Kerstin Gier, a adus și câteva personalități istorice importante în poveste, care vor avea momentul lor de glorie și un rol stabilit cu siguranță în acțiune, în plus, vom găsi și câteva pasaje în care se va vorbii de România, respectiv Transilvania.

Deoarece personajul nostru feminin principal Gwendolyn va face salturi periculoase în timp, riscând să apară în mijlocul unui război sau chiar să cunoască cel mai influent om din trecut, ea va trebui să fie învățată cum să controleze situația și să învețe ce ar avea de făcut în caz de s-ar afla în primejdie. Pentru că nimeni nu a știut că ea a moștenit gena de a călători în timp, iar toți ceilalți erau concentrați pe verișoara ei Charlottle care ar fi trebuit să ducă mai departe "darul" familiei, ea va trebui să facă față singură atunci când s-ar fi trezit proiectată în trecut.

 Acțiunea va începe chiar din acest punct, atunci când ea îl va cunoaște pe Gideon, cel care trebuie să fie alături de ea și să o învețe mici trucuri care să îi facă mai ușoară viața.

 Personalitatea ei puternică, nu îi va permite acestuia să dețină mereu controlul asupra situației, așa cum făcea cu verișoara ei, iar pentru Gideon lucrul acesta este foarte derutant. Amândoi fiind orgolioși, nu vor lăsa niciodată de la ei, iar uneori certurile dese dintre aceștia, vor părea ușor amuzante cititorilor.

Replicile sarcastice ale personajelor va aduce mult umor cărții, pe lângă secretele întunecate ce se regasesc peste tot in poveste.  

De data aceasta pot să spun că trecutul poate deveni prezent oricând.  

 

 “Charlotte făcea mereu ce-i spuneam eu. Tu nu faci asta. Ceea ce este de-a dreptul stresant. Dar, într-un fel, și haios. Și dulce.”

 

 Editura: Litera

 Notă: 4/5

Recenzie Experimentul Angel de James Patterson

Mi-a făcut plăcere să citesc “Experimentul Angel” deși, la început am fost reticentă în privință ei, mă bucur că a reușit să mă impresioneze în adevăratul sens al cuvântului. 

Este genul de carte în care ne identificăm foarte ușor cu personajele, iar de această dată oscilam mereu între Nudge și Max.

Nudge este genul personajului care intră mereu în probleme datorită curiozității sale, iar în cele mai teribile momente, are de fiecare dată ceva de spus, iar asta a făcut-o mai specială penru mine. Este ușor neîndemânatică, dar nu ai cum să nu prinzi drag de ea. În schimb Max, pe tot parcursul cărții a încercat să își țină familia unită, formată din cei cinci prieteni cu care a crescut și având grijă de fiecare în parte. A lăsat deoparte necesitățile ei personale și a fost puternică din totdeauna pentru ei. 

 “Sunt dură? Puternică? Sunt fermă? Absolut.”

De mult timp nu am mai citit o carte în care să regăsesc un personaj feminin puternic pe forțele proprii, iar asta i-a adus un mare plus, pentru că în mare parte acțiunea se bazează pe ea și încercările prin care va trebui să treacă pentru a îi știi pe cei dragi în siguranță.. 

“Experimentul Angel” ne prezintă o lume în care câțiva copii sunt modificați genetic și sunt supuși la tot felul de experimente, iar Max cu grupul ei au fost singurii care au reușit să scape din infern, însă nu pentru totdeauna, deoarece halatele albe și Eliminatorii sunt pe urmele lor. În tot acest timp ei vor fi mereu pe fugă și vor fi supuși în permanență riscului de a fi descoperiți.

De asemenea, cartea nu va fi lipsită de acțiune și intrigă, iar răsturnările de situații ne vor lăsa realmente cu o dorință arzătoare de a pune mâna pe volumul doi. 

În concluzie, un sfat prietenesc și o grijă maternă ne ajută pe fiecare să depășim orice obstacol, iar loialitatea și prietenia sunt cele mai bune ingrediente pentru acest lucru. 

“…prietenii mei sunt lumea mea.” 

 

 Editura: Leda

 Notă: 5/5

Recenzie Carpe Corpus de Rachel Caine

Adăugaţi o legendă

Cartea mi-a fost oferită de Librăria Online Libris spre recenzie, în plus aceasta vă pune acum la dispoziție o gamă variată de cărți în engleză.

 

 Mi-a plăcut cel mai mult de Eve în acest volum, pentru că s-a descurcat impresionant de bine, având în vedere că nu mai avea niciun prieten lângă ea, iar o perioadă de timp a trăit pe propriile sale decizii, în mijlocul haosului. În plus, nimeni nu ar fi reacționat mai bine dacă ar fi fost în situația ei , unde iubitul și prietena cea mai bună să fie în ”slujba raului”, iar celălalt prieten să fie aflat prizonier într-o cușcă a celui mai de temut vampir din oraș ce a urcat la putere.

Acțiunea se bazează în mare parte pe Bishop și planurile sale. Pot să spun că are un rol esențial, iar fiecare decizie luată de acest personaj va influența în mod drastic viața locuitorilor din Morganville. 

 Bishop este un punct cheie al cărții, iar rolul lui este de a dezechlibra balanța dintre bine și rău, ducând în mod evident orașul spre pieire. 

Având în vedere că autoarea a creat acest personaj puternic și invincibil, nu știm la ce să ne așteptăm în legătură cu finalul cărții, iar acțiunile ce vor avea loc ne vor surprinde indiferent de tabăra în care ne-am afla, a binelui sau a răului.

În plus, personajele noastre principale- Shane, Claire, Eve și Michael- care au trecut prin fel de fel de experiențe de-a lungul volumelor, nu vor mai fi atât de unite, iar fiecare își va urma propiul lui scop, și propria misiune. De aceea am spus și repet, finalul va fi imprevizibil pentru toată lumea, iar indiferent de soluțiile pe care le vor încerca vampirii și oamenii împreună pentru a îl doborâ pe Bishop, vor crea și mai multe victime colaterale. 

Prietenia va fi pusă sub semnul întrebării și la grea încercare, iar războiul ce se va dezlănțui în Morganville nu va cruța pe nimeni.

 

 Editura: Leda

 Notă: 4/5

Recenzie Domnia Haosului de Rachel Caine

Cartea mi-a fost oferită de Librăria online Libris, în plus aceasta vă aduce acum o gamă variată de cărți în engleză.

 Nu cred că a lipsit acțiunea în nicio clipă în acest roman. De mult timp nu am mai citit o carte care să mă obosească realmente, uneori simțeam nevoia de pauză atunci când citeam volumul, ceea ce nu este rău în anumite situații. Acțiunea atinge un alt nivel aici, chiar dacă m-am obijnuit cu acest lucru și la celelalte volume din serie, și, presupun, la oricare altă carte scrisă de Rachel Caine.
 Coperta chiar mi s-a părut cea mai reprezentativă, iar titlu explică exact situația din carte. Totul o ia razna, devine un haos total și nu exagerez când spun că orașul arde din temelii. Pe parcurs se vor forma grupulețe și toate au un scop comun: exterminarea lui Bishop. Însă nu totul merge așa cum s-a plănuit, iar răsturnările de situații se regăsesc peste tot în volum.
 De această dată am observat câteva schimbări aduse personajelor, le-am văzut mult mai mature și sigure pe ele, asta datorită situație grave în care se aflau. Ce nu mi-a plăcut, a fost faptul că au murit câteva personaje cunoscute, în lupta lor de a salva orașul, dar toți au trebuit să facă sacrificii, iar finalul sunt foarte sigură că ne-a surprins pe toți și ne-a adus multe semne de întrebare.

 Editura: Leda
 Notă: 5/5

Recenzie Secretul Hannei de Sara Shepard

Nu am citit seria inițială, însă mi-am luat acest volum împreună cu revista deoarece urmăresc serialul și pot să spun că asta m-a ajutat să înțeleg acțiunea cărții.
 Începem cu secretul Hannei, care din descriere mi se părea ceva grav făcut de acesta, însă nu a fost chiar așa. A fost bine să constat că Hanna chiar dacă a avut unele secrete de ascuns a reușit să-și rezolve multe probleme și a avut o fire foarte puternică care a reușit să o facă să treacă peste trădarea pricinuită de prietena ei cea mai bună.
 Dintre toate fetele, Hanna din punctul meu de vedere a avut ceva mai mult de îndurat, iar în acest volum ne reamintește clipele grele prin care a trecut și puterea pe care a trebuit s-o aibă ca să meargă înainte. Nu a fost destul că prietena ei a fost cea care o amenința și a dat cu mașina peste ea, acum ea trebuie să se încreadă din nou în cei din jur și va descoperi că nu mulți sunt de încredere.  După pasiunea făcută pentru atrenorul său, cursurile pe care le urmează în secret, mama și sora sa vitregă care i-au invadat casa și iubitul său care este plecat de câteva săptămâni într-o excursie și nu îi mai dă niciun semn, soarele ar trebui să răsară și pe strada ei fără a fi înconjurat de atâtea probleme, dar nu este așa și se pare că răbdarea nu va mai ține mult.
Una peste alta, chiar dacă a trebuit să treacă peste anumite încercări și a fost de cele mai multe ori dezamăgită, unele țeluri și le-a atins cu brio deși a trebuit să apeleze la ceva rușinos din punctul ei de vedere, totuși ceea ce ea nu știe este că -A a fost de la început și până la sfârșit cu ochii pe ea și nu ar fi trebuit să-și lase garda jos pentru că a revenit și are ochi peste tot, iar secretele nu mai sunt secrete dacă sunt cunoscute de mai multe persoane, nu?

Editura: Leda
Nota: 2/5

Recenzie P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern

Cartea mi-a fost oferită de
Librăria Online Libris pentru recenzie. În plus aceasta vă pune acum la dispoziție și o gamă variată de cărți în engleză. 

 "P.S. Te iubesc" este o carte foarte sensibilă și frumoasă. A devenit una dintre preferatele mele și am iubit din start modul de scriere a autoarei și povestea pe care aceasta a creat-o. Este o lecție de viață, mai mult, îți demonstrează că vei reușii să treci peste toate obstacolele vieții numai dacă ții capul în sus și încerci să rămâi alături de familie și prieteni pentru a nu suferi de unul singur, pentru a îți putea împărtășii durerea.
 Chiar dacă din titlu te gândești la o carte romantică, de dragoste, îți vei schimba părerea atunci când o vei avea în mână și o vei citi. Nu zic că nu conține toate acestea, însă transmite multe sentimente și multe regrete toate din cauza pierderii persoanei iubite.  
 Holly, personajul nostru a trebuit să învețe cum să facă față morții soțului său, a luat-o încet, ajutată de prieteni și încercând să-și revină la viața ei obijnuită, însă cum ar fi putut să facă toate acestea când viața ei a fost întotdeauna împărtășită cu Gerry?
 Așa ajunge să înceteze să mai spere la o nouă zi în care va putea să mai fie fericită, dar destinul îi va rezerva o cu totul și cu totul altă cale. Deoarece va primi un pachet de scrisori de la soț după moarte în care o va îndemna în fiecare lună să facă încă un pas într-o viață nouă și plină de schimbări. Citind în fiecare lună o nouă scrisoare de la el îi va aduce un zâmbet pe buze lui Holly și încet încet își va recăpăta încrederea în ea.
 Ceea ce mi-a plăcut la această carte este că autoarea nu a transformat personajul imediat peste noapte în unul optimist, speranța creștea doar puțin câte puțin de fiecare dată, iar la final ea rămânând tot cu o singurătate în suflet, însă, deschisă noilor posibilități și trăind din nou.

 " Nu-ți fie teamă să te-ndragostesti din nou. Deschide-ți inima și urmeaz-o oriunde te va duce...și ține minte, țintește luna de pe cer...
 P.S. Te voi iubi mereu..."

 Editura: All
 Notă: 5/5

Recenzie Iubit virtual de Kate Brian

"Iubit virtual" de Kate Brian, a fost o carte ușoară, amuzantă pe-alocuri și cu multă intrigă. Față de "Clubul V", cealaltă carte a lui Kate Brian pe care am citit-o, aceasta a fost cu siguranță superioară. Totul este cursiv, lucrurile sunt luate pe rând, iar acțiunea nu a fost grăbită deloc.
 De asemenea, am observat că la fel ca și la cealaltă carte Kate Brian scoate în evidență anumite lucruri din viața de zi cu zi. Cum ar fi prietenia și cât este de importantă în viață noastră și până unde ar merge unii prieteni pentru a îți demonstra că sunt alături de tine.
Așa se întâmplă aici, Vivi și Lane, două prietene bune ale lui Izzy va încerca să îi creeze acesteia un iubit virtual care să o facă să treacă mai departe peste Shawn ce nu o merita deloc.
 Ei bine, acest proiect va căpăta amploare când ele își vor da seama că nu mai au cum să iasă din problema creată și când prietena lor devine din ce în ce mai cumunicativa cu "Brandon" persoana care de fapt nu există. Și de aici până a ieși un adevărat tărăboi mai este doar un pas.
 "Iubit virtual" a fost o carte relaxantă. Mi-a plăcut să văd până unde merg lucrurile atunci când trebuie să îți salvezi o prietenă, de asemenea mi s-a părut că de această dată Kate a acordat o mai mare atenție personajelor, conturându-le bine și reușind să ne identificăm ușor cu ele. Dacă la prima carte nu m-am putut atașa de ele, aici mi-a fost foarte ușor, mai bine spus firesc, în special de Vivi care în ciuda caracterului său a păstrat întotdeauna prietenia pe primul loc. Finalul, cred eu, a reușit să împace pe toată lumea, de la haosul general la care se ajunsese, lucrurile s-au pus cap la cap formându-se o atmosferă distinsă.

 Editura: Leda
 Notă: 2/5

Recenzie Eve de Anna Carey

Adăugaţi o legendă

Cartea mi-a fost oferită de Librăria Online Libris pentru recenzie. În plus aceasta vă pune acum la dispoziție și o gamă variată de cărți în engleză. 

 Faptul că este o carte distopică i-a adus un mare plus acesteia. Nu de mult am făcut o pasiune pentru distopii. Am trecut de la Jocurile foamei, la Divergent, iar acum la Eve care de asemenea mi-a plăcut mult și mi-a stârnit interesul în legătură cu seria din care face parte și asta contează mult.
 Eve este un personaj tipic feminin, ce învață din propriile greșeli. Anna Carey a ținut personajul într-o continuă dezvoltare, iar acesta este schimbat complet la sfârșit față de cum era la început.
 Foarte încrezătoare și optimistă la fel cum erau și colegele ei, Eve se așteaptă la un viitor strălucit, însă aparențele sunt deseori înșelătoare. În urmă cu câțiva ani o molimă a omorât peste 98% din populație, iar regele ce se afla la conducere a avut propriile sale idei despre cum să repopuleze din nou planeta într-un timp cât mai scurt.
De aici și până la evadarea din școala unde a crescut, Eve mai are doar un pas și este complet năucită de lumea ce se află în spatele porților.
 Aventurile continuă, deoarece va trebui să lupte pentru a supraviețui și nu îi va fi deloc ușor atunci când va afla că, ceea ce a fost învățată toată viața nu are nicio relevanță în lumea reală.
 Cartea nu este lipsită nici de momente amuzante, chiar dacă situația în care se află personajul nostru este una rea, ea va întâlni iubirea în partenerul său de călătorie, însă întrebarea este cum va face față din moment ce a fost învățată de mică să se ferească de aceste "creaturi" ce le va zdrobi sufletul și nu le vor împărtăși niciodată sentimentele.

 Editura: Leda
 Notă: 5/5