Mireasa hotomana de Margaret Atwood

“O naraţiune şlefuită cu verva, umorul, inteligenţa şi pătrunderea psihologică tipice pentru Atwood” – Salman Rushdie 

 

Miniona Tony Fremont, inteligentă şi ciudată, cu talentul de a rosti cuvintele de-a-ndăratelea ─ de fapt, ea este Ynot Tnomerf, o stângace care în copilărie a fost obligată să folosească mâna dreaptă, şi de aici sentimentul ei că se află de cealaltă parte a oglinzii ─, predă la facultate istoria militară, un subiect masculin prin excelenţă şi plin de agresivitate.

Charis este o hippy vegetariană cu un suflet pur, pasionată de cristale, cândva purtând numele de Karen, care a rămas un eu ascuns, rănit şi plin de amărăciune… şi poate ceva mai violent.

Roz, bogată, şic şi zgomotoasă, dar naivă şi nesigură, are propria ei companie şi conduce un Rolls.

Aparent, cele trei nu au nimic în comun – şi totuşi, ceva le leagă: Zenia, o femme fatale cu origini străine, charismatică, lacomă şi manipulatoare, cu care au fost colege la universitate şi care, în perioade diferite, a intrat în viaţa lor, aplicând asupra lor, rând pe rând, schemele ei malefice.  Le-a câştigat simpatia, le-a trădat încrederea şi le-a exploatat slăbiciunile, iar rezultatul constant au fost pierderi financiare, distrugerea relaţiilor cu bărbaţii din viaţa celor trei, pierderea încrederii de sine, sentimentul trădării. Înainte de a le seduce bărbaţii, ea le-a sedus mental pe  cele trei, adaptându-şi poveştile trecutului şi nevoilor emoţionale ale fiecăreia, şi mimând vulnerabilitatea. Doar mai târziu şi-a afirmat Zenia lipsa de empatie: „Asta nu e cea mai utilă parte a trupului”, declară ea la un moment dat, referindu-se la inimă.

Acum însă Zenia este moartă, făcută bucăţele într-o explozie în Beirut, şi cele trei prietene se simt în siguranţă, simt că îşi pot vedea liniştite de viaţă. Sau cel puţin aşa cred ele… până în ziua când o Zenia încă seducătoare îşi face apariţia în restaurantul unde îşi iau împreună prânzul.

Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu maliţiozitate;  o lectură captivantă, plină de vervă, inteligenţă şi pătrundere, o deconstrucţie a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreţ, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor. Cât despre personajul care dă titlul cărţii, o aluzie feminizată la povestea fraţilor Grimm ─, ea este clasica „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaţilor şi temerile femeilor, malefică într-un fel misterios şi atemporal, şi totuşi atât de maleabilă în multele ei faţete, încât devine aproape mitică. Atwood creează un monstru perfect credibil ─ căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.

„Merită toate superlativele de la hilar la înţelept. Un adevărat tur de forţă, spiritual şi original, plin de suspans şi inteligenţă.” – Booklist

„Nimeni nu cartografiază psihicul femeii aşa cum o face Margaret Atwood…” – Newsweek

„Studiul lui Atwood asupra impulsurilor care fac din viaţă un chin debordează de imaginaţie, ingeniozitate şi inteligenţă.” – Peter Kemp

„Amuzant, profund, emoţionant… Intriga lui Atwood e măiastră, iar umorul ei e tăios, sexy şi aspru.” – Washington Post

________

In curand la editura Leda

Recenzie Sub aceeasi stea de John Green

Aceasta carte mi-a fost oferita de Libris, o librarie online spre recenzie. Aici se poate gasi si o gama variata de carti in engleza.
______________________

"Sub aceeași stea" abordează un subiect ce reprezintă, în zilele noastre, o mare problemă. Și anume cancerul. Nu trebuie să deți o anumită maturitate, pentru a înțelege cartea, sau să te afli într-o situație asemănătoare personajelor, pentru a reuși să te sensibilizeze. 

 Deși punctul culminant trece ca și neobservat, cartea nu este deloc una simplă. Aparent, povestea captivează cititorul prin simplele relatări ale lui Hazel, o eroină ce a fost lovită de această maladie. Sunt descrise lucrurile simple, cotidiene, care, pentru un om normal ar fi chiar banale, însă pentru cineva aflat în situația ei sunt foarte prețioase. Tocmai acest lucru m-a ținut prinsă de poveste. Este ceva ușor de citit, sensibil, care mi s-a părut că decurge normal. Viața reală este dură, iar cartea ajută să ne împăcăm cu această situație.

 Ce nu mi-a plăcut însă la poveste a fost că relația dintre Hazel și Augustus a apărut de nicăieri, totul petrecându-se foarte repede. Totuși mi-a plăcut că autorul a pus accent pe apariția lui Augustul în roman, având o descriere puternică ce m-a ajutat să îmi formez o idee despre el. 

 Însă personalitatea lui începuse să se modeleze după nevoile lui Hazel, iar acest lucru îmi dădea impresia că Augustus dispărea din peisaj prea devreme.  

 De asemenea, John Green a pus accent pe parcursul poveștii, pe ideea imortalității. Crezul lui fiind regăsit în majoritatea replicilor personajelor. Acesta fiind de idee că cel sau cea care părăsește lumea este nevoit să lase un lucru semnificativ în urmă, pentru ca ceilalți să aibă de ce se agăța după plecarea lui și pentru a se dovedi că nu a trăit degeaba pe acest pământ. Mi s-a părut interesant, ușor obsesiv și în cele din urmă m-a făcut să înțeleg. 

 În concluzie, "Sub aceeași stea" de John Green este o carte ce spune un adevăr, fără a se încerca să îl ascundă sub preș, realitatea fiind deseori foarte fasinanta, crudă și imprevizibilă. Poveștile personajelor ne ajută să înțelegem și să acceptăm mai bine această boală ca o parte din lumea noastră, iar pentru a o putea ataca, trebuie să o percepem drept un dușman, pe care îl cunoaștem mai întâi bine, iar apoi vom știi cum să-l doborâm.

 

 Hazel: “Totul este fragil și trecător , dragă cititorule, dar, cu acest leagăn, copiii vor cunoaște suișurile și coborâșurile vieții omenești cu blândețe și în siguranță și, de asemenea, s-ar putea să învețe și cea mai importantă lecție din lume: nu contează cât de tare îți iei avânt, nu contează cât de sus ajungi, tot nu poți să mergi până la capăt.” 

 

 Notă:4/5

 Editura: Trei