duminică, 12 august 2012

Recenzie Noua si scurta viata a lui Bree Tanner de Stephenie Meyer



Cu toții știm finalul tragic și inevitabil al acestui personaj, care ne-a atras atenția încă din cartea/filmul Eclipsa, însă nimeni nu a știut cum a trăit el înainte să îl vedem în luptă pentru uciderea Bellei. 

 A fost o experiență complet nouă pentru fanii seriei Amurg. Datorită personajului Bree, noi am văzut prin ochii ei viața adevăratului vampir nou-născut și lupta ce se dă în fiecare. Situația este critică la început pentru fiecare dintre ei, având două variante clare încă de la început: "mori" sau "ucide". 

 Desigur, știm că tentația pentru sânge este foarte mare la vampirii nou-născuți, indiferent de autocontrolul fiecăruia, știm cât de letali sunt ei în lupte, știm cât de necruțători pot fi. Noi am privit toate aceste lucruri din perspectiva unui vânător. 

Deși, uneori ne-am gândit că am putea urâ acest personaj, datorită faptului că dă dovata de cruzime, privește cu detașare o crimă și contribuie la ea, de fapt, avem oarecare sentimente de milă, pentru că instinctele ei sunt chiar obijnuite și mult mai blânde decât a celorlalți. Se limitează la strictul necesar și încearcă pe cât posibil să rămână în umbră pentru a nu fi omorâtă. Aceste lucuri se întâmplă deseori când ești laolaltă cu o gașcă de 22 de vampiri nou-născuți, sălbatici care se omoară între ei zilnic. 

 În carte ni se dezvăluie și modul în care Riley și Victoria conduceau acest grup, cum îi lăsa neștiutori în umbră și le spunea mult prea puține pentru a supraviețui ca vampir. De aceea erau nevoiți să caute în continuare oameni pentru a îi transforma, când numărul grupului se micșora datorită instabilității emoționale ce ducea la pierderea zilnică a câtorva dintre ei. 

Poate unii dintre voi au simțit repulsie față de această gașcă de vampiri transformați, ce a atacat clanul Cullen, însă necitind această poveste din perspectiva lui Bree, nu ne-am dat seama că de fapt ei au fost doar niște marionete, crescuți cu prea multe minciuni și nepăsare, îndreptându-se spre moarte. 

 Deși mi-am propus de la început să nu mă atașez de Bree, nu am reușit și mi-aș fi dorit să aibă o altă soartă acest vampir ce a fost cu totul special. 
 
“Încet, ca un om, am întins cu prudență degetele spre lumină. În aceeași secundă, razele se răsfrânseră brusc din palma mea, făcând peștera atât de luminoasă, încât ziua de afară ar fi părut noapte prin comparație. Nu erau chiar reflexii, pentru că lumina era distorsionată și colorată, mai mult că niște cristale. Mi-am băgat toată mâna în raza de soare, și peștera s-a luminat și mai tare.“  



 Editura: Rao
 Notă: 4/5 

Un comentariu:

Biibb` spunea...

Am citit cartea asta cu ceva timp în urmă și m-am atașat foarte mult de Bree. Mi-a părut foarte rău că a sfârșit așa și tot îmi doream pe parcursul cărții să se termine altfel. :3 E o carte chiar interesantă.