Recenzie Enigma Otiliei de George Calinescu

Ceea ce nu-mi place la Călinescu sunt descrierile acestuia. Dacă ați citit vreodată vreo carte de George Călinescu veți observa că acesta se lungește cu paginile în descrierile unor obiecte nesemnificative ce nu vor conta aproape deloc în roman. Chiar dacă uneori ne folosesc descrierile, ce e mult e mult. Acesta încearcă să ne facă să avem aceeași viziune ca și el asupra poveștii fără să ne scape vreun lucru.
 Personajul principal din carte este Otilia, o tânără ce îi va fermeca pe cei din jurul său datorită grației, inteligenței și misterelor ce le ascunde. Și titlul romanului ne arată acest lucru. O pot descrie pe Otilia ca un suflet enigmatic ce nu poate fi înțeles, sau nu vrea să fie înțeles, nici de către personajele celelalte nici de către cititori.
 Uneori Otilia trece dintr-un stadiu de fetiță dulce, naivă, într-unul de femeie inteligentă. Acest lucru l-am observat și în cartea lui Mircea Eliade: Maitreyi. Maitreyi și Otilia sunt două personaje ce se aseamănă extrem de mult. Finețea și felul în care acestea se comportă în societate, faptul că ambele sunt învăluite de mister, nefiind înțelese de nimeni si dăruind iubire tuturor din jur sau momentele când aceste par atât de descurajate și naive încât le asemeni unor copii, iar dintr-o dată devin persoane noi inteligente, capabile să pătrundă în sufletul omului și să îl înțeleagă.  
 Subiectul romanului se învârte în jurul banului, arătând pe deplin faptul că "banul este ochiul diavolului". Două familii luptând pentru o moștenire. Însă Otilia, nu ia parte la acest tărăboi, chiar dacă ar fi îndreptățită să obțină moștenirea cuvenită.
 Pe parcurs, ea va lega o prietenie frumoasă cu Felix, un tânăr ce a venit să studieze medicina, dar în același timp va fi și foarte apropriată de Pascalopol pe care îl cunoaște de câțiva ani. Comportamentul său ne va da de înțeles că nu este pregătită de o relație din moment ce totul devine derutant și nu știm pe cine iubește aceasta arătându-le afecțiune amândurora.
 Chiar aveam unele frustrări în legătură cu misterele ce le ascundea acest chip angelic, totul devenind ușor confuz, dar este curios modul în care Călinescu a reușit să ilustreze acest personaj complex arătând laolaltă și calitățile bune și rele pe care orice om le are. Însă nu numai în personajul ei ne-am putea identifica ci în majoritatea, fiecare dintre ele reprezentând: lăcomia, invidia, bunătatea etc.
 Ei bine dacă povestea a fost încordată de la început până la sfârșit, finalul explodează în mii și mii de întrebări legate de acest personaj mistic Otilia, ce a făcut cel mai neașteptat lucru. Nici că se putea găsi un titlu mai bun cărții.

 Notă: 4/5